Decembrie

                        Luna cadourilor ,a zambetelor fugare si a revenirii la varsta copilariei a sosit.Indiferent daca sunteti maturi sau niste copilandrii cu totii primim cu bratele larg deschise luna cadourilor.Desi mintea unora e mai matura cu totii dam in mintea copiilor si gandim ca Mos Craciun sigur se ascunde dupa hornul casei sau ca Mos Nicolae e dupa usa asteptand sa adormi ca sa iti dea rasplata pentru cum te-ai purtat in acel an.Imi aduc aminte cand asteptam mosul si ii ceream lucruri imposibile dar care ma indulceau pe moment.Desi iarna e nemiloasa multi oameni viteji se avanta in ger inarmati cu haine groase dar totusi vederea zapezii le imbuneaza mintea si le limpezeste gandurile.E luna cand te gandesti la celalalt si cum sa il faci sa ii imbunezi ziua dedicata ajunului.Daca in timpul anului nu reusim sa ne petrecem tot timpul dorit cu cei dragi, in acest anotimp nici cel mai mare troian nu te poate desparti de ei.Cine ar putea uita bradul de craciun?Poate al doilea personaj principal al povestii de iarna.Desi e mai saracacios ba la unii mai dichisit conteaza faptul ca pe moment a adunat pe toata lumea in jurul sau .Frumusetea globurilor ,a luminitelor vioi parca iti dau entuziasmSunt si ele ca niste copilasi care primesc in sfarsit rasplata pentru un an presarat cu fapte bune . pentru mai departe.Nu pot uita cum pisicilor mele le fug ochii de la glob la glob ,de la beculet la beculet, si ajung pana la urma hipnotizati de carnea de vita sau porc de pe masa.

Prietenii pe care nu ii pierzi niciodata

     Prietenii ii poti pierde in orice moment.Firea omeneasca  e schimbatoare.Dar mereu poti gasi o oaza de iubire intr-un        
 Animal.

                     
     Animalele mi-au oferit mereu toata dragostea de care am avut nevoie.In ele am gasit alinarea pe care nu am reusit sa o primesc de la nimeni altcineva.Pe timpul vietii mele am avut parte de niste animale deosebite care s-au dedicat intru totul scopului lor si anume de a-ti insenina ziua .Prima mea pisica era perfect neagra dar sufletul ei o trada imbracand-o intr-o aura in ochii mei.
     Pisica urmatoare se numeste Vasile.Ea mi-a marcat viata insemnand foarte mult pentru mine,poate prea mult.Era ca sora mea.Fiind singura la parinti m-am agatat de ea .Uneori ne mai bateam,ne fugaream prin casa,mai spargeam o vaza dar nu regret nimic atata timp cat ai avut o viata frumoasa ,asa cum ti-ai dorit.Desi nu vorbeai mereu ai stiut sa imi spui ce vrei prin ochii aceia mari ,vioi,plini de cuvinte.Poate vi se pare ciudat ca vorbesc despre ea la feminin desi numele ei e Vasile dar era mica cand am gasit-o si i-am pus Vasile nestiind sexul ei si Vasile i-a ramas.
     Acum am doua pisici Ducesa si Costel.Sunt frati dar sunt diferiti precum luna si soarele.Ducesa imi vorbeste, doarme in bratele mele ,ma iubeste nespus.Costel e distant si ma priveste de departe.El e mereu tacut .Poate vi se pare ciudat ca am spus ca Ducesa vorbeste dar daca ati auzi cum articuleaza mieunatul ati intelege la ce ma refer.
     Aceste pisici au reusit sa isi castige un loc in inima mea ,intrand in viata mea pentru totdeauna

Omul de sub masca.

          Oamenii s-au ascuns toata viata lor sub o masca.
             De ce sa nu spunem lucrurilor pe nume?

    

      Chiar si eu schimb masti de la ora la ora, de la minut la minut.Parintilor le afisez masca de copil dulce care nu iese din cuvantul lor.Profesorilor le zambesc frumos desi ii consider niste oameni care isi rateaza viata cu niste elevi carora nu le pasa de ce spun ei acolo.

          Dar la un moment dat ajungi sa te pierzi pe tine insuti datorita atator masti.Eu prefer sa spun lucrurilor pe nume .De ce sa nu faceti si voi la fel?Sa spuneti in fata ahurile voastre precum si adevarurile care va apasa.Trebuie sa ai incredere in omul puternic de sub masca.Poate ca nu te va mai considera nimeni o papusica de ceramica dar macar persoanlitatea ta va straluci nu o masca fara viata care a ajuns sa iti conduca pasii.Fii stapanul propriilor tale decizii.